Ruben Laţcău, viceprimarul Timișoarei - Paradiplomaţia: când oraşele fac politică externă
În contextul geopolitic actual, graniţele diplomaţiei tradiţionale se estompează. Paradiplomaţia înseamnă rolul autorităților locale în politica externă, fapt care devine mai important. Timişoara este mai aproape geografic de alte capitale regionale decât de Bucureşti, iar uneori, relaţiile sunt pe măsura distanţelor. Este doar un exemplu care ne arată că a venit momentul să abordăm şi alte reprezentări ale României în Europa.
Cristina Cileacu: Ruben Laţcău, viceprimarul Timișoarei, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Ruben Laţcău: Bine v-am găsit. Vă mulțumesc pentru invitație.
Timișoara, capitală diplomatică regională
Cristina Cileacu: Sunteți primul politician din România pe care îl invit la o emisiune de diplomație. De regulă, nu avem această plăcere să spunem de ce, pentru că, din ce am remarcat eu cel puțin, nu prea există interes la nivelul politicianului român pentru ceea ce se numește politică externă. Numai că acum trăim în alte vremuri, și aș vrea să ne spuneți, tocmai pentru că v-am remarcat la Timișoara vorbind foarte mult și foarte bine despre politică externă, de ce e important și pentru fișa postului unui politician din România să știe acest domeniu?
Ruben Laţcău: Mulțumesc, mă simt onorat să fiu primul și promit să mă ridic la nivelul așteptărilor. Este important, pentru că până la urmă, trăim într-o Europă conectată. Astăzi, granițele naționale nu mai sunt granițe reale pe care să le simțim în schimburile economice, culturale sau în parteneriatele pe care orașele, firmele din aceste orașe, companiile care lucrează în România, instituțiile de învățământ, universitățile să le mai resimtă.
Aceste granițe au dispărut în mare parte, cu Schengen au dispărut cu atât mai mult, iar colaborările transfrontaliere pentru orașele cel puțin cele de peste Carpați, sunt adeseori mai ușoare și mai facile decât colaborările cu orașe din România, de dincoace de Carpați. De foarte multe ori, nu doar distanța fizică, ci și distanța efectivă de a ajunge la față decidenți este mai mică înspre Europa Centrală decât este înspre București.
Și parteneriatele pe care Timișoara le are istoric cu orașe din vestul Europei, cum este parte dată cu Karlsruhe sau cu Szeged, sunt niște parteneriate extrem de vechi, de trainice, de puternice și au marcat dezvoltarea Timișoarei, de exemplu, după 1990. Timișoara a fost între puținele orașe care în anii '90-2000 a beneficiat de investiții străine directe destul de mari. Suntem pe al doilea loc după București, pe ultimul deceniu la acest indicator de investiții străine directe, iar asta se întâmplă ca urmare a conectării foarte puternice pe care spațiul cultural din Banat o are cu spațiul cultural german și nu numai.
Și aceste parteneriate, care sunt unele festive de cele mai multe ori, de zilele orașului, se traduc și în partea economice sau în schimburi culturale sau în parteneriate între universitățile din Timișoara cu cele din din afară. Și cu siguranță ar fi nevoie, de fapt, ca orașele din România să aibă mai multă libertate în a reprezenta România și în a reuși să creeze punți de legătură. De exemplu, Timișoara este înfrățită cu orașul Cernăuți. Am avut colaborări îndelungi cu orașul Cernăuți şi am fost între orașele care au susținut financiar, la începutul războiului, Cernăuțiul, cu generatoare pe motorină.
Ba mai mult de atât, am construit rețeaua de orașe înfrățite a Timișoarei cu Karlsruhe, cu Porto, cu Rueil-Malmaison, cu Szeged și cu alte orașe cu care suntem înfrățiți, o rețea europeană de sprijin pentru Cernăuți odată cu începerea războiului. Acest cap de pod, ca să spun așa, pe care Timișoara l-a reprezentat între oraşele din vestul Europei și Cernăuțiul, este o oportunitate diplomatică, politică și economică pe care, din păcate, România nu știe să o utilizeze de cele mai multe ori.
Impactul paradiplomaţiei
Cristina Cileacu: Are și un nume diplomația pe care o fac autoritățile locale, se numește para diplomație în limbajul de specialitate. Și chiar voiam să vă întreb, Timișul, județul Timiș, este la cealaltă graniță. România are războiul la granița de nord - nord-est. Cum se simte războiul din Ucraina şi la Timișoara?
Ruben Laţcău: Se simte extrem de puternic, în primul rând din prisma impactului economic, pentru că Timișul fiind al doilea exportator al țării, după București, puternic exportator de serviciu, Timișul puternic exportator industrial, impactul pe care războiul l-a avut asupra lanțurilor de aprovizionare globale, impactul pe care l-a avut războiul asupra energiei și asupra bunului mers al economiei și industriei este unul resimțit în mod direct în Timiș și în Timișoara. În Timiș sunt peste 60.000 de angajați care lucrează în industria automotive.
În Timișoara vorbim undeva la peste 20.000 de ingineri, undeva la 25.000 de ingineri care lucrează doar în automotive, separat de IT&C, deci, impactul pe care război l-a avut prin creșterea prețurilor și prin natura lui de a distruge lanțul de aprovizionare se simte în Timișoara. Avem și un număr destul de mare de refugiați și ne bucurăm de lucrul acesta.
Timișoara: centru uman, nu doar logistic
Cristina Cileacu: Aveţi şi centrul de refugiați.
Ruben Laţcău: Avem şi un centru de refugiați destul de mare, care a fost vizitat de președintele Germaniei, când acesta a fost la Timișoara, acum 2 ani de zile, care a fost vizitat de ambasadoarea Americii, când a venit la Timișoara. Și cumva ne dorim să creștem în acest sens, pentru că cea mai mare nevoie a Timișoarei este de fapt nevoia de capital uman. Bătaia cea mai mare pe care o avem noi în următoarele decenii nu este o bătălie pentru resurse financiare, cât una pentru resurse umane, pentru capitalul uman pregătit și suntem foarte conștienți, ca și oraș de granița, ca și avanpost, să spunem așa, al României, că noi trebuie să atragem oameni nu doar din România, ci și de peste granițe.
Salariile din Timișoara și din Timiș sunt net superioare celor din Ungaria, din partea de est a Ungariei, din județul care se se îngrădește cu România. De asemenea, sunt mult peste cele din Serbia. Sunt mai multe oportunități economice. Turismul din Serbia și din Ungaria este unul în creștere în Timișoara, iar Timișoara poate să lucreze pentru România și ca un purtător de cuvânt sau ca un cap de pod, că am folosit această expresie, în a strânge sau în a dezvolta relația diplomatică a României cu statele vecine, cu Ungaria și cu Serbia, dar nu neapărat o relație diplomatică la vârful statelor, unde sunt multe interese divergente, unde sunt ambiții geopolitice care concură, ci undeva la nivelul administraţiilor locale, pentru că, până la urmă, politica locală este politica cea mai apropiată de cetățean și este așa...
Cristina Cileacu: Da, se simte mai simplu.
Ruben Laţcău: Exact, acea politică care în mod constant se ajustează după feedback-ul și după nevoia cetățeanului. Pentru că distanța dintre un votant și primarul, viceprimarul ales.
Cristina Cileacu: E mult mai scurtă.
Ruben Laţcău: Este extrem de scurtă.
Politica externă are și rădăcini locale
Cristina Cileacu: Apropo de politica locală, vă dau un exemplu, pentru că mă gândeam când am pregătit acest interviu, mi-am amintit de un film care, din păcate nu a fost terminat. Un film românesc, se numește California Dreaming. Regizorul Cristian Nemescu a fost, din păcate, ucis într-un accident. În filmul respectiv, în România din 1999, un șef de gară blochează un transport.
Ruben Laţcău: Ştiu filmul, ştiu scena.
Cristina Cileacu: Ştiți scena, dar trebuie să o povestesc pentru cine nu știe, blochează un transport cu echipament militar NATO într-o gară din județul Dolj, deci al județ al României, pentru că, citez, ''e gara mea, pe aici nu se trece." Există aceste interese la nivel local și există politica externă, care de regulă se face din București, pentru că aici avem Guvernul, aici avem Președintele, aici avem Ministerul de Externe. Credeți că mai este în momentul de față cazul să ne mai întoarcem la astfel de scene? Cu NATO s-a lămurit lumea știe cum stăm, dar sunt alte chestiuni care apar. Avem și dezinformare care vin în plus, mai avem astfel de momente de "e gara mea", cu ghilimelele de rigoare?
Ruben Laţcău: Nu cred că mai sunt astfel de momente și cred că paradoxul pe care îl trăim astăzi în România este unul în care talpa țării, ca să mă exprim așa eufemistic, adică marea masă a populației din mediul urban, din afara Bucureștiului sau din rural sau urbanul mic, este mult mai conectată la spațiul vestic european, chiar dacă uneori alegerile politice sunt unele eurosceptice, această conexiune tot există, pentru că cei mai mulți dintre votanții eurosceptici din România fie au fost membri în diaspora, fie au membri în familie care fac parte din diaspora românească. Și conexiunea aceasta de la firul ierbii este una extrem de importantă.
Eu cred că această resursă diplomatică a României, pe de o parte, orașele bine conectate la spațiul cultural european și aici mă refer la Timișoara, la Cluj și nu numai, Sibiul, Brașovul, de asemenea, extrem de bine reprezentate și populația României, care este și ea extrem de conectată la firul ierbii, la spațiul european, eu cred că acestea sunt cele mai mari două active când vorbim despre reprezentarea României în spațiul european și reprezentarea României diplomatică și cred că sunt și cel mai puțin exploatate.
Ne place să ne gândim la reprezentarea diplomatică a României ca la un joc între marile puteri, în care oameni bătrâni și înțelepți stau în camere închise și discută lucruri complexe, când în realitate, de fapt, în lumea modernă în care trăim noi, cu tehnologia și cu spațiul virtual similar cu cel public, aceste concepte sunt nişte concepte vetuste, care nu mai sunt de actualitate și, de fapt, cea mai puternică armă diplomatică pe care noi ar trebui să o avem și pe care ar trebui să o exploatăm este tocmai această conectare puternică a României la firul ierbii, în Italia, în Spania, în Germania, în Olanda și conectarea autentică pe care orașele și instituțiile din România o au în spațiul vest-european. Aceste două elemente sunt mult mai puternice, mult mai convingătoare și niște arme mult mai ascuțite, ca să folosesc această metaforă, decât MAE-ul românesc, cumva...
Diplomația: între elitism și adaptare
Cristina Cileacu: O să vă întrerup...
Ruben Laţcău: Celebru prin uitarea sa în timp.
Cristina Cileacu: O să vă întrerup puțin, pentru că politica externă se învață într-un timp foarte, foarte mult. Nu poți să fii bun la politică externă peste noapte. Eu cred că ar trebui să existe un echilibru între ceea ce spuneți și ceea ce a fost până acum, pentru că ai nevoie și de multă experiență dacă vorbești de politică externă, tocmai pentru că diplomația în sine este o meserie.
Ruben Laţcău: Așa este, dar.
Cristina Cileacu: Adică nu e pentru toată lumea.
Ruben Laţcău: Putem să luăm exemplul modului în care România folosește comunitățile sale uriașe de expați din anumite țări din Europa. Avem peste un milion de oameni care trăiesc în Italia, în Anglia și în Spania. Puterea României, politică și influența pe care România o are ca stat în guvernele din aceste țări, la Londra, în Roma sau în Madrid, este una extrem redusă, în ciuda faptului că avem un număr atât de mare de alegători români de vorbitori de limbă română.
Un număr mare de oameni care pot să influențeze de la bază societatea. Iar dacă facem comparația, în România, unde avem o comunitate de maghiari cumva similară ca și număr, vedem că influența guvernului de la Budapesta în situația și politica românească este una mult mai mare.
Cristina Cileacu: Da, dar este o comunitate tradițională. Comunitățile noastre din vestul Europei...
Ruben Laţcău: Şi comunitățile noastre devin tradiționale, pentru că deja vorbim de a doua a treia generaţie.
Cristina Cileacu: Devin, dar din nou, este nevoie de nişte sute de ani.
Puterea locală, șansa României geopolitice
Ruben Laţcău: Și pe lângă asta, eu, ca reprezentant local, susțin foarte mult puterea orașelor în această diplomație europeană, Pentru că dacă ne uităm, de exemplu, la investițiile străine directe, vedem că deciziile pe care investitorii le fac de a merge sau de a nu merge într-o oarecare locație ține mai mult de caracteristicile orașului, ale zonei, resursele umane, expertiza, experiența, profilul socio-economic și economic al zonei decât de deciziile pe care le ia guvernul centralizat. Iar aici cred că o puterea mai mare pe care oraşele din România ar trebui să o aibă în modul în care decid să facă, să stimuleze fiscal anumite investiții, ar fi una care să ajute atât economic România, cât și diplomatic, să ne conectez un pic mai mult. Pentru că, în lumea pe care o vom trăi în 10 -15 ani, națiunile care nu vor fi conectate la tehnologia de vârf, la inteligența artificială și la celelalte elemente ale acestei tehnologii de vârf vor fi națiuni care vor rămâne în urmă.
O națiune care nu va avea independență strategică digitală în lumea viitorului este precum o națiune care astăzi nu are armată, puterea ei la masa geopolitică va scădea extrem de mult. Luăm exemplul zonei de vest, care este cea mai dezvoltată zonă PIB per capita, cu excepția Bucureștiului. Vă dați seama că totuși zona de vest sunt și două județe unde nivelul de dezvoltare nu este atât de ridicat. Vorbim de Caraș și de Hunedoara. Media este ridicată de către Timiș și de către Arad și în special de către Timișoara. O regiune care să aibă posibilitatea să facă politici fiscale, să ofere deduceri, scutiri și să atragă investitori cheie în această regiune, ar fi de fapt o regiune mult mai competitivă și, în același timp, ar crește de fapt competitivitatea României.
Pentru că în acest moment, realitatea este că guvernul central din România nu are capacitatea administrativă să aibă o politică coerentă de dezvoltare a teritoriului. Avem acest sistem centralizat în care Bucureștiul funcționează precum se cunoaște, se știe, în industrie conceptul de bottle neck (gât de sticlă), adică este un punct îngust, prin care trebuie să treacă totul și practic devine un ambuteiaj al oricărei politici de dezvoltare. Orice trecere sau orice decizie pe care o aplică de dezvoltare trebuie să o ia, anume să treacă prin București. Noi avem discuții cu investitori care vor să vină în Timișoara și care pun întrebarea ce politici fiscale ne oferiți și noi răspundem: Nu putem să oferim cea politică, fiscală, pentru că în România singura decizie de a oferi scutiri sau deduceri fiscale pentru orice tip de investiție, indiferent cât de strategică este ea, cât de mult plusvaloare creează, trebuie să fie luată de către Ministerul Finanțelor din București.
Orașele pot repoziționa România în Europa
Cristina Cileacu: Revenind însă la implicarea în diplomație a primăriilor din România, primăriile, mai ales din marile orașe, sunt foarte des vizitate și de ambasadorii străini care sunt la București. Ce rămâne după vizitele acestea în afară de, presupun, că bună înțelegere?
Ruben Laţcău: Rămân multe discuții legate de colaborare. În Timișoara, de exemplu, dată fiind capitala culturală prin care am trecut în 2023, profilul european al orașului a crescut extrem de mult. Am avut niște vizite de înalt nivel, a fost președintele Germaniei în vizită la Timișoara și a fost foarte interesant, pentru că în prima seară când a fost în Timișoara, a stat mai multe zile într-o vizită de stat, a fost însoțit de un număr extrem de mare de oameni de ordine, de securitate. În a doua seară a mers singur la masă, cu un singur spp-ist, ca să-i spunem așa, nemaisimţind nevoia să iasă pe centu extrem de protejat pentru că și-a dat seama că spațiul românesc este unul sigur.
A fost Maia Sandu în ianuarie, care a primit premiul Timișoara pentru valori europene, a fost Roberta Metsola, care a primit acelaşi premiu în acest an, am avut miniștri, șefi, președintele Bundestagului german, vicepreședinta Bundesratului german a fost în Timișoara, în anul Capitalei, primari din orașele înfrățite, vorbi de Porto, primarul Lisabonei a fost la Timișoara, primarul din Karlsruhe a fost la Timișoara, ca să mai spun de Szeged sau de Novi Sad, oraşe apropiate. De exemplu, ambasadorul britanic a fost la Timișoara în anul Capitalei înainte să își primească titlul oficial la Cotroceni și relația atât cu Ambasada Marii Britanii, cât și cu Ambasada Franței sau a Germaniei sunt extrem de bună la nivelul Primăriei Timișoara și noi credem că aceste relații sunt unele care pot să pledeze și mai mult cauza României, care pot să crească și mai mult vizibilitatea României și greutatea României în deciziile mari care vor urma în Europa.
Și credem că putem să jucăm un rol, cu siguranță un rol la nivel regional, nici nu ne dorim să uzurpăm, să spun așa, această poziție. Dar dat fiind că în țările vest-europene, puterea regiunilor, dacă vorbim de Franța, de Spania, de puterea regiunilor dat de Germania, este una extrem de mare, mai ales în Germania, diplomația aceasta, la nivel regional sau la nivel local, este una care poate să creeze punți de dialog pentru probleme complexe și complicate, înainte ca aceste probleme să ajungă în dezbaterea publică națională, care de foarte multe ori este una prinsă în contradicțiile zilei sau în diverse poziționări ideologice.
.Deci noi credem că facem acest proces și deja am adus la Timișoara mulți șefi de stat, președinta Parlamentului European, vom continua acest proces, dar este nevoie ca aceste atuuri ale României, și nu doar Timișoara, poate să facă asta, și alte orașe din România pot să facă asta, este nevoie ca aceste atuuri ale României să fie valorificate de către București. Și nu doar atracția sau atragerea de diplomați sau de șefi de stat. Și turismul. Dacă vedem faptul cum a crescut turismul bulgar în Craiova sau numărul de turiști sârbi sau unguri care vin în Timișoara, sau numărul de oameni din Ungaria sau din Serbia care lucrează în Timișoara, în Arad sau în Oradea, pe graniţa de vest a României, toate aceste elemente sunt elemente care cresc puterea diplomatică a României, dar ele trebuie să fie în primul rând văzute, recunoscute de către București și după care, valorificate.
Investiții locale, creștere reală
Cristina Cileacu: Le dăm noi acum la televizor și o să audă toată lumea. Un alt punct cheie pe care îl au primăriile din toată țara, nu doar cele din Timișoara sau din București, sunt fondurile europene, pentru că prin faptul că primăriile, în primul rând, atrag astfel de fonduri, se transformă într-un sens foarte bun orașele. Cum stați aici? Pentru că, într-adevăr, am văzut foarte multe clădiri renovate la Timișoara continuă acest șantier. Mai există și alt fel de investiții?
Ruben Laţcău: Continuă acest șantier. În deceniul 2010-2020, Timișoara reușea să facă investiții anuale în oraș de aproximativ 100 de milioane de lei, 20 milioane de euro, plus-minus destul de mici la nivelul așteptărilor și a nevoilor. Dar, dacă ne uităm la nivel național, rezonabile, în ultimii cinci ani de această cifră a crescut la 500 de milioane de lei media anuală și intenția este să reușim să menținem această medie, pe de o parte utilizând fonduri locale, utilizând fonduri europene, într-o proporție mult mai mică fonduri naționale, pentru că disponibilitatea lor este un pic mai dificilă și, de asemenea, folosind parteneriate și împrumutul de la fonduri internaționale precum Banca Mondială, Banca Europeană de Investiții sau Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare.
Cu toate aceste instituții, avem mai multe parteneriate strategice și ele ajută Primăria nu doar să facă politici publice bazate pe știință și pe decizii corecte, fundamentate, dar și să obținem finanțări la cote foarte, foarte bune. Pentru că orașele mari ale României au această credibilitate și continuă acest proces. Iarăși, și aici îmi pare rău că, cânt aceeași melodie, dar orice politician local va cânta aceeași melodie a descentralizării, din nou, nevoia de descentralizare în modul în care implementăm aceste fonduri este una uriașă, pentru că ghidurile și regulile sunt făcute în centru, în București, dar dat fiind discrepanțele foarte mari teritoriale ale României, discrepanțe economice, culturale, de nevoi, niște ghiduri care sunt scrise în București și care sunt aplicate unanim în toate regiunile țării, s-ar putea să vină cu anumite cerințe care să nu fie, să nu corespundă cu nevoile pe care zona de nord-est a României, Botoșani, Suceava le are sau pe care Zona de vest, Arad, Timiș le are.
Chiar şi zona de vest, dacă ne uităm la nevoile din Timiș, raportate la cele din Caraș sau din Hunedoara, sunt discrepanţe foarte mari, problemele socio-economice sunt foarte diferite, nevoile de investiții socio-economice sunt diferite. Ar trebui experiența țării să ne învețe că, de fapt, ca să fim mai performanți, ca să putem să atragem mai mulți bani europeni și ca acești bani să rezolve probleme reale pentru oameni adevărați care trăiesc în România, ar trebui ca aceste decizii să înceapă să fie cât mai mult descentralizate de la nivel central la nivel regional sau local.
Am să fac o comparație care nu ține de fonduri europene, dar care se extrem de relevantă. În România există acest concept de salarizare unitară, mediu public, altfel spus, salariul unui funcționar public bazat pe experiența pe care el o are este la același nivel similar, fie că el lucrează în Timișoara, în Cluj, în București sau în Botoșani, Vaslui sau Tulcea. Am luat aceste exemple pentru că sunt exemple cu salariul mediu pe economie extrem de diferit. Dacă în Tulcea sau în Botoșani, ca să poţi să angajez un inginer constructor în piață, e nevoie de un nivel salarial mai redus, în București sau Cluj sau Timișoara situația este alta.
Noi nu mai suntem competitivi ca instituții publice. Tocmai de asta, acest exemplu relevant și aplicat și pe fonduri europene, ne arată că descentralizarea și posibilitatea de a da regiunilor și orașelor din România posibilitatea să își ajusteze ghidurile politice la nevoile reale, cred că ar crește foarte mult gradul de absorbție și cred că gradul de absorbție scăzut pe care îl avem este și o consecință a acestui centralism absolut fenomenal pe care România îl are și, din păcate, crizele prin care am trecut în ultimele decenii nu a făcut ca acest centralism să scadă, ci doar să crească, iar el este exemplul unui stat extractiv, nu a unui stat incluziv.
Cristina Cileacu: Să vedem ce urmează acum cu... Să sperăm că o să avem guvern până când se difuzează această emisiune înregistrată înainte ca România să aibă deja un guvern nou, numit. Ruben Laţcău, viceprimar al Timișoarei și primul politician român invitat la Pașaport diplomatic până în prezent, vă mulțumesc.
Ruben Laţcău: Mulțumesc pentru invitație și mi-a făcut o mare plăcere.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
